definiția spetii definiție dex

spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.

vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetésc, imperf. 3 sg. speteá; conj. prez. 3 sg. și pl. speteáscă

tranz. A face să se spetească. /Din spată

intranz. 1) A munci din răsputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauză unor eforturi excesive; a se deșela. 3) fig. A se angaja în acțiuni ce depășesc posibilitățile reale. /Din spată

s. v. papură.

, spetíi, s.f. 1. (înv. și reg.) mușchi care acoperă partea de sus a piciorului de dinainte al unui animal destinat consumului. 2. (reg.) numele unei plante acvatice; papură. 3. (reg.) plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase; pipirig.

, speți, s.m. (înv.) monedă de argint în valoare de 12 lei, care a circulat în Țara Românească în sec. al-XIX-lea.

s. v. operație.