spilcuiésc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiésc, imperf. 3 sg. spilcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. spilcuiáscă