s.n. Faptul de a spiona (1); îndeletnicirea spionului (I 1). ♦ Iscodire, pândă, urmărire. [Pr.: spi-o-] – După fr. espionnage. Cf. it. spionaggio.
s. n. (sil. spi-o-), pl. spionáje
n. Activitate constând în culegerea și transmiterea unor informații secrete de stat unei puteri străine. [Sil. spi-o-] /<it. spionaggio, fr. espionnage
s.n. Activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice ale unui stat în vederea transmiterii lor unui alt stat. ♦ Iscodire, pândă, urmărire, observare. [Pron. spi-o-, pl. -je, -juri. / cf. it. spionaggio, fr. espionnage].
s. n. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. (după fr. espionnage, it. spionaggio)