spioni, -oane, subst. I. S.m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S.m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la definitie/determina">determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion.
m. și f. Persoană care face spionaj. [Sil. spi-on] /<it. spione, germ. Spion, fr. espion
s.m. – Iscoadă. – Var. șpion. Mr. spion. Fr. espion, it. spione, cf. ngr. σπιούνος, alb. spiun; var. din germ. Spion. – Der. spiona, vb. (a iscodi, a pîndi), din fr. espionner; spionaj, s .n., din fr. espionnage.
s.m. și f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. Cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații; iscoadă. // s.m. Oglindă oblică instalată în fața unei ferestre sau lentilă mică introdusă într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. [Pron. spi-on, spi-oa-nă, var. șpion, -oană s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].
I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații. II. s. m. 1. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)
, spioníi, s.f. (înv.) spionare, supraveghere.