f. 1) Curbă plană deschisă care se rotește în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta. ♢ În ~ în formă de rotocol. 2) Obiect în forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral
spirale, s.f. Curbă plană descrisă de un punct care se rotește în jurul unui punct fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă. ♢ Loc. adj. și adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. – Fr. spirale.
s.f. Curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mișcare care are această formă. [< fr. spirale, cf. lat. spira – înfășurare].
s. f. curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult. (< fr. spirale)
spirali, -e, s.f., adj. 1. S.f. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are această formă. 2. Adj. Care are formă de spirală (1); spiralat. – Din fr. spiral.
spirali, -e, s.f., adj. 1. S.f. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are această formă. 2. Adj. Care are formă de spirală (1); spiralat. – Din fr. spiral.
adj. Care are forma unei definitie/spirală">spirale. // V. spiro1-. // s.n. Bandaj format prin înfășurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].
adj. Care are forma unei definitie/spirală">spirale. // V. spiro1-. // s.n. Bandaj format prin înfășurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].