s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.
s. idealitate, imaterialitate. (~ unui element.)
s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. spiritualității
f. Caracter spiritual. ♢ ~ea unui popor caracter specific al vieții spirituale și culturale a unui popor. [G.-D. spiritualității; Sil. -tu-a-] /<fr. spiritualité
s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (Spec.) Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. [Cf. fr. spiritualité].
s. f. 1. caracterul a ceea ce este spiritual. 2. ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale. (< fr. spiritualité, lat. spiritualitas)