spiritualizez, vb. I. Tranz. A încerca să dea sau a da fenomenelor, lucrurilor etc. un caracter sau un conținut spiritual, a încerca să le detașeze de materie. ♦ Refl. A căpăta o anumită adâncime spirituală. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualiser.
vb. (sil. -tu-a-), ind. prez. 1 sg. spiritualizéz, 3 sg. și pl. spiritualizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. spiritualizéze
tranz. A face să se spiritualizeze. /<fr. spiritualiser
intranz. A se detașa de materie; a deveni spiritual, intelectual. /<fr. spiritualiser
vb. I. tr. a da, a impregna un caracter spiritual nobil, elevat. II. tr., refl. a încerca să (se) detașeze de materie, să (se) apropie de viața spirituală. (< fr. spiritualiser)
spiritualizați, -te, adj. Care a căpătat un caracter spiritual; imaterial. ♦ Care a căpătat o anumită adâncime, care și-a adâncit conținutul sufletesc, intelectual. [Pr.: -tu-a-] – V. spiritualiza.