s.f. Însușire a ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. spontanéité.
s. f. (sil. -ne-i-), g.-d. art. spontaneității
f. Caracter spontan. [G.-D. spontaneității; Sil. -ne-i-] /<fr. spontaneité
s.f. Însușirea a tot ceea ce este spontan. ♦ Vioiciune, promptitudine. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. spontanéité].
s. f. însușirea de a fi spontan; spontaneism. ♢ vioiciune, promptitudine. (< fr. spontanéité)