s.f. (Bot.) Proces de formare a sporilor1; mod de reproducere asexuată prin spori1. – Din fr. sporulation.
s. f. (sil. -ți-e), art. sporuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. sporuláției; pl. sporuláții
f. bot. 1) Proces de formare a sporilor; sporogeneză. 2) Formă de reproducere asexuată prin spori. /<fr. sporulation
s.f. 1. Proces de formare a sporilor la o plantă. 2. Reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. [Gen. -iei. / cf. fr. sporulation].
s. f. 1. sporogeneză. 2. reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. (< fr. sporulation)