sprinteneli, s.f. Însușirea de a fi sprinten; vioiciune, rapiditate și ușurință în mișcări. – Sprinten + suf. -eală.
s. agerime, agilitate, iuțeală, repeziciune, suplețe, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.)
s. f., g.-d. art. sprintenélii; pl. sprintenéli