, șprițuitoare, s.n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
, șprițuitoare, s.n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui2 + suf. -tor.
(persoană) s. m. (sil. -țu-i-), pl. șprițuitóri
(aparat) s. n. (sil. -țu-i-), pl. șprițuitoáre
(persoană) s. m. (sil. -țu-i-), pl. șprițuitóri
(aparat) s. n. (sil. -țu-i-), pl. șprițuitoáre