stăpânitori, -oare, adj., s.m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S.m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.
adj. m., s. m., pl. stăpânitóri; f. sg. și pl. stăpânitoáre
Care stăpânește. Forță ~oare. Clasă ~oare. /a (se) stăpâni + suf. ~tor