, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop). A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.
, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop). A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. stărosteáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. stărosteáscă