, stăviliri, s.f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; zăgăzuire; fig. împiedicare, oprire. – V. stăvili.
s. v. curmare, întrerupere, oprire.
s. f., g.-d. art. stăvilírii; pl. stăvilíri
, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăvileáscă