interj. Cuvânt prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze liniște. [Var.: ss, sst interj.] – Formație onomatopeică.
interj. (se folosește pentru a cere ca cineva să tacă, să nu facă zgomot sau să nu divulge un secret). /Onomat
interj. – Tăceți! (ajută pentru a cere sau a impune tăcerea). – Var. sst, șit, șșt. Creație expresivă, cf. fîs. – Der. șișii, vb. (a chema; a consola, a legăna un copil care plînge); sîsîi, vb. (a pronunța un s prelungit; a gîgîi ca gîștele; a vorbi peltic), cf. sl. sysati „a sîsîi”, lat. susurrare, fr. chuchoter, germ. zischen, mag. susogni, sp. cecear etc.; sîsîitură, s.f. (sîsîit).