s.f. Operație topografică pentru întocmirea planurilor și a hărților, în care distanțele terestre se determină pe cale optică. – Din fr. stadimétrie.
s. f. (sil. -tri-), art. stadimetría, g.-d. stadimetríi, art. stadimetríei
f. Metodă de măsurare indirectă a distanțelor, a unghiurilor și a diferențelor de nivel cu ajutorul stadimetrului; tahimetrie. [G.-D. stadimetriei; Sil. -me-tri-] /<fr. stadimétrie
s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen. -iei. / < fr. stadiométrie].
s. f. măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei, pentru întocmirea planurilor și a hărților; taheometrie. (< fr. stadimétrie)