stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă.
stafidesc, vb. IV. Ref. (Despre boabele de struguri) A se usca; a deveni stafide. ♦ Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A se zbârci, a se încreți (ca o stafidă) din cauza slăbirii excesive, a bătrâneții etc. – Din stafidă.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stafidésc, imperf. 3 sg. stafideá; conj. prez. 3 sg. și pl. stafideáscă
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stafidésc, imperf. 3 sg. stafideá; conj. prez. 3 sg. și pl. stafideáscă
tranz. (boabe de struguri) A face să se stafidească. /Din stafidă
pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre boabe de struguri) A se transforma în stafidă; a-și pierde forma și dimensiunile prin uscare. 2) fig. A deveni asemănător cu o stafidă; a se încreți tare; a se smochini. /Din stafidă
tranz. (boabe de struguri) A face să se stafidească. /Din stafidă