stafii, s.f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.
stafii, s.f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stáfie] – Cf. ngr. stihíon.
f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă și urâtă. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo