stângaci, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă. 2. Fig. Lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează stângăcie. – Stâng + suf. -aci.
adj. neajutorat, neîndemânatic, nepriceput, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)
adj. v. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, slab.
adj. m., pl. stângáci; f. sg. și pl. stângáce
1) și substantival Care se servește, de obicei, de mâna stângă. 2) și adverbial Care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic. 3) Care denotă stângăcie. /stâng + suf. ~aci