s.n. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum.
n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la spoirea altor metale pentru a le proteja de coroziune și la fabricarea tinichelei; cositor. /<lat. stannum, stagnum, it. stagno
s.n. Metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil; cositor. [Pron. -niu. / < lat. stannum, cf. it. stagno, germ. Stannum].
s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< it. stagno, lat. stannum)