definiția stante definiție dex

stanțe, s.f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza.

s.f. v. ștanță.

s. v. cameră, încăpere, odaie.

s. f., g.-d. art. stánței; pl. stánțe

f. Strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri. /<it. stanza

s.f. v. ștanță.

s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ♦ (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [Cf. fr. stance, it. stanza].

s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ♢ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza)

, ștanțe, s.f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s.f.] – Din germ. Stanze.

s. (TEHN.) 1. tipar. (~ pentru baterea monedelor.) 2. (rar) șnit. (~ pentru piese de tablă.)

(tehn.) s. f., g.-d. art. ștánței; pl. ștánțe

f. 1) Unealtă formată din-tr-o piesă și o placă tăietoare, folosită la prelucrarea obiectelor din tablă prin defor-mare plastică. ~ de perforat. 2) Unealtă folosită la imprimarea sub presiune a unui model pe suprafața unei piese. [G.-D. ștanței] /<germ. Stanze

s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se folosește pentru definitie/ștanța">ștanțarea pieselor. [Var. stanță s.f. / < germ. Stanze].

s. f. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ștanțarea pieselor. (< germ. Stanze)