, stârci, s.m. Nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește). ♢ Stârc cenușiu = bâtlan. – Din sl. strŭkŭ.
s. (ORNIT.) 1. stârc cenușiu (Ardea cinerea) = bâtlan, (reg.) ceapur, gâtlan, pescar; stârc purpuriu (Ardea purpurea) = bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc roșu, (reg.) bâtlan scorțișor, bâtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu; stârc roșu v. stârc purpuriu. 2. (Ardeola ralloides) (reg.) bâtlan galben. 3. stârc alb (Egretta alba) = egretă, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan. 4. stârc mic (Ixobrychus minutus) = stârc-pitic, (pop.) scrofiță; stârc pitic (Ixobrychus minutus) v. stârc mic. 5. stârc-de-noapte (Nycticorax nycticorax) = (reg.) cuacă, stârc-cenușiu-de-noapte, stârc-cenușiu-mic.
m. Pasăre de baltă migratoare, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, care se hrănește cu pește. /<sl. struku
s. m. + prep. + s. f.
stârcésc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorți, a înțepeni stând, așteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ♢ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârcésc, imperf. 3 sg. stârceá; conj. prez. 3 sg. și pl. stârceáscă
intranz. (despre ființe) A sta fără rost sau așteptând ceva. ~ la poartă. /Din stârc
intranz. (despre ființe) A se strânge ghem (din cauza frigului); a se zgârci; a se zgribuli. /Din stârc
s.m. – 1. Bîtlan (Ardea alba, A. cinerea, A. purpurea, A. garzetta). – 2. (Banat, Olt.) Barză (Ciconia alba). – Mr. stircu „barză”. Sl. strŭkŭ (Cihac, II, 362; Conev 55), cf. bg. stărk și cocostîrc. – Der. stîrci, vb. refl. (a se ghemui); stîrciog, s.m. (Olt., stîrc; axul depănătoarei).