statistici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ♦ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I) 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
statistici, -ce, s.f., adj. I. S.f. 1. Evidență numerică, situație cifrică referitoare la diverse fenomene (izolate sau generale); numărătoare. 2. Culegere, prelucrare și valorificare a unor date legate de fenomene generale. 3. Știință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale. ♦ Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele folosite în statistică (I) 4. Teorie fizică ce urmărește și descrie comportarea unui sistem format din numeroase particule. II. Adj. Care aparține statisticii (I), privitor la statistică, bazat pe statistică. – Din fr. statistique, germ. Statistik, statistisch.
adj. m., pl. statístici; f. sg. statístică, pl. statístice
adj. m., pl. statístici; f. sg. statístică, pl. statístice
Care ține de statistică; propriu statisticii. Metodă ~că. Date ~ce. /<fr. statistique, germ. Statistik
Care ține de statistică; propriu statisticii. Metodă ~că. Date ~ce. /<fr. statistique, germ. Statistik
adj. Referitor la statistică. [Cf. fr. statistique, it. statistico].
adj. Referitor la statistică. [Cf. fr. statistique, it. statistico].
I. adj. referitor la statistică. II. s. f. 1. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice. 2. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte. ♢ reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente. 3. numărătoare, socoteală, recensământ. 4. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule. (< fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)
s. 1. (FIZ.) statistică clasică v. statistică Maxwell-Boltzmann; statistică Maxwell-Boltzmann = statistică clasică. 2. (MED.) statistică vitală v. biostatistică.
s. f., g.-d. art. statísticii; (evidențe numerice) pl. statístici
f. 1) Știință care se ocupă cu studiul laturii cantitative a realităților înconjurătoare (din societate, natură etc.). ~ social-economică. 2) Evidență numerică. ~ca natalității. [G.-D. statisticii] /<germ. Statistik, statistisch, fr. statistique
s.f. 1. Știință care, folosind calculul probabilităților, studiază fenomenele de masă din punct de vedere cantitativ. 2. Statistică matematică = ramură a matematicii care elaborează noțiunile și metodele specifice studiului statistic al colectivităților. 3. Numărătoare, socoteală, recensământ. 4. Evidență numerică a unor fenomene izolate sau de masă. [Gen. -cii. / cf. fr. statistique, it. statistica].