definiția statuară definiție dex

s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. statuárei

statuez, vb. I. Tranz. (definitie/livresc">Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer.

vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.)

vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. statuéz, 3 sg. și pl. statueáză, 1 pl. statuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. statuéze (sil. -tu-e-); ger. statuând (sil. -tu-ând)

tranz. livr. (litigii, neînțelegeri etc.) A rezolva printr-un statut sau prin autoritatea unei legi. [Sil. -tu-a] /<fr. statuer

vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. statuer].

vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare)

statuari, -e, adj., s.f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de definitie/sculpta">sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S.f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius.

adj. monumental. (Artă ~.)

adj. m. (sil. -tu-ar), pl. statuári; f. sg. statuáră, pl. statuáre

1) Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ține de statui; propriu statuilor. Marmură ~ă. [Sil. -tu-ar] /<fr. statuaire, lat. statuarius

adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius].

I. adj. referitor la statui. ♢ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius)