, stăviliri, s.f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; zăgăzuire; fig. împiedicare, oprire. – V. stăvili.
s. 1. v. zăgăzuire. 2. v. îndiguire. 3. v. îm-piedicare.
s. v. curmare, întrerupere, oprire.
s. f., g.-d. art. stăvilírii; pl. stăvilíri