s.n. Aliaj de cobalt, crom, molibden, tungsten, fier etc., dur și inoxidabil, din care se fac instrumente chirurgicale sau piese cu care se lucrează la temperaturi înalte și în medii oxidante. – Din fr. stellite, germ. Stellit.
n. Aliaj complex (de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier), foarte dur, inoxidabil, cu rezistență mare la temperaturi înalte, întrebuințat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a unor scule așcheietoare și la acoperirea unor piese supuse uzurii. /<fr. stellite, germ. Stellit
s.n. Aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. [< fr. stellite, germ. Stellit].
s. n. aliaj de cobalt, crom, wolfram, molibden și fier, dur și inoxidabil. (< fr. stellite, germ. Stellit)