s.f. Proprietate specifică stereoizomerilor. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomérie.
s. f. (sil. -re-o-i-) izomerie
s.f. Proprietate a unor substanțe de a forma stereoizomeri. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréo-isomérie].
s. f. izomerie determinată de așezarea diferită în spațiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomérie)