definiția stergatoare definiție dex

s. preș.

(covoraș) s. f., g.-d. art. ștergătórii; pl. ștergătóri

(persoană) s. f., g.-d. art. ștergătoárei; pl. ștergătoáre

(persoană) s. f., g.-d. art. ștergătoárei; pl. ștergătoáre

f. Bucată de țesătură (covor, cârpă etc.) pusă la intrarea într-o casă pentru șters picioarele. [G.-D. ștergătorii] /a șterge + suf. ~ătoare

, ștergători, -oare, subst. 1. S.f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care își șterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S.f. (Reg.) Prosop. 3. S.n., s.f. Cârpă de șters. 4. S.n. Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului. 5. S.n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acționate de un motor, șterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S.m. și f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curățatul hainelor. – Șterge + suf. -ător.

s. v. prosop, șervet, ștergar.

(prosop, cârpă de șters) s. n. /s. f., pl. n. ștergătoáre/ f. ștergătóri

(persoană) s. m., pl. ștergătóri

(pentru parbriz, pentru țeava tunului) s. n., pl. ștergătoáre

(prosop, cârpă de șters) s. n. /s. f., pl. n. ștergătoáre/ f. ștergătóri

și substantival (despre persoane) Care efectuează o operație de ștergere. /a șterge + suf. ~ător

n. 1) Bucată de pânză pentru șters praful. 2) Perie cilindrică specială pentru curățarea țevilor la armele de foc. 3) Dispozitiv format din două palete care șterg parbrizul unui vehicul pe timp de ploaie sau de ninsoare. /a șterge + suf. ~ător