s.f. Examen medical al unor organe interne cu ajutorul stetoscopului. – Din fr. stéthoscopie.
s. f. (sil. mf. -sco-), art. stetoscopía, g.-d. art. stetoscopíei; pl. stetoscopíi
f. Procedeu de auscultare a plămânilor, inimii etc. cu ajutorul stetoscopului. /<fr. stethoscopie
s.f. Examen al plămânilor și al inimii cu ajutorul stetoscopului. [Gen. -iei. / < fr. stéthoscopie].
s. f. examen al plămânilor și al inimii cu stetoscopul (1). (< fr. stéthoscopie)