stihare, s.n. Veșmânt lung și larg pe care îl poartă preoții ortodocși în timpul serviciului religios. – Din ngr. stihárion.
stihari, s.m. (Rar) Poet, versificator. – Stih + suf. -ar.
s. v. poet.
(persoană) s. m., pl. stihári
(obiect) s. n., pl. stiháre
n. (în biserica ortodoxă) Haină îmbrăcată de preoți în timpul slujbei religioase. /<ngr. stihárion, sl. stihari
s.n. – Veșmînt, ornament liturgic. Mgr. στιχάριον, ngr. στιχάρι (Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. sticharŭ.