definiția stindardul definiție dex

stindarde, s.n. 1. Steag, drapel. ♢ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo.

s. drapel, steag, (livr. și poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. și reg.) banderiu, prapur. (~ul unei țări.)

s. n., pl. stindárde

n. 1) înv. Piesă de stofă atașată la un suport, purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; flamură; drapel. 2) fig. Simbol de luptă, de adeziune, de solidaritate, de înfrățire. ♢ A ridica ~ul luptei a porni la luptă. /<it. stendardo

s.n. – Drapel, steag. It. stendardo.

s.n. 1. Steag de război; drapel. 2. (Fig.) Tabără, front. ♦ (Fig.) Simbol de luptă, de înfrățire. 3. (Bot.) Porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. [Pl. -de, -duri. [< it. stendardo].

s. n. 1. steag de război; drapel. 2. (fig.) tabără, front. ♢ (fig.) simbol de luptă, de înfrățire. 3. porțiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo)