stipulații, s.f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act, sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.
s. f. (sil. -ți-e), art. stipuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. stipuláției; pl. stipuláții, art. stipuláțiile (sil. -ți-i-)
f. Condiție deosebită prevăzută într-un act juridic; clauză contractuală. [G.-D. stipulației] /<lat. stipulatio, ~onis, fr. stipulation
s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].