definiția stirul definiție dex

s.n. – (Bucov.) Prosop, cîrpă. Rus. stirati, steretĭ „a șterge, a scutura”.

s.m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.

adj. v. steril, sterp.

s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) știriță. 2. (Amaranthus angustifolius) moțul-curcanului.

s. v. lanț, lobodă.

s. m.

m. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile. ♢ Borș (sau ciorbă) cu ~ se spune despre ceva de calitate proastă. 2) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic, folosită ca nutreț. 3) Plantă cu frunze roșii și flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde, folosită în scopuri decorative. /< bulg., sb. štir

, știruri, s.n. (reg.) 1. lanț. 2. (în forma: șpir) fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.

, s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.

s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele).

adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.

adj. (înv.) acru.

s.m. – Amarant (Amarantus blitum, A. retroflexus, A. sanguineus). – Mr. știr. Sl. štirŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 44), cf. bg., sb., ceh. štir, tc. iștir. – Der. știri, vb. refl. (Mold., a avea gîtul uscat); știros, adj. (acid, acerb).

s. v. pelinariță.