s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre
s. f. (sil. -vu-i-), g.-d. art. stivuitoárei; pl. stivuitoáre
stivuitori, -oare, s.m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor.
s. m. (sil. -vu-i-), pl. stivuitóri
stivuitoare ~ 2. S.n. Utilaj mobil destinat încărcării, descărcării, deplasării pe distanțe scurte și stivuirii unor sarcini de dimensiuni și greutăți apreciabile.