(1) stobori, s.m., (2) stoboruri, s.n. (Reg.) 1. S.m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. S.n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor.
s. v. cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, ulucă.
(gard) s. n., pl. stobóruri