definiția stocire definiție dex

stocésc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) goli de lichidul pe care îl conține. – Din sl. istočiti.

stocésc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) goli de lichidul pe care îl conține. – Din sl. istočiti.

vb. v. asupri, dezumfla, epuiza, exploata, extenua, frânge, istovi, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, tiraniza, urgisi, vlăgui, zdrobi.

vb. v. asupri, dezumfla, epuiza, exploata, extenua, frânge, istovi, împila, împovăra, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, seca, secătui, sfârși, slei, stoarce, tiraniza, urgisi, vlăgui, zdrobi.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocésc, imperf. 3 sg. stoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. stoceáscă

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocésc, imperf. 3 sg. stoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. stoceáscă

tranz. reg. A face să stocească. /<sl. istoțiti, stoci

pers. 3 se ~éște intranz. reg. (despre recipiente) A se goli de lichid. /<sl. istoțiti, stoci

tranz. reg. A face să stocească. /<sl. istoțiti, stoci

pers. 3 se ~éște intranz. reg. (despre recipiente) A se goli de lichid. /<sl. istoțiti, stoci

vb. – 1. A stoarce, a goli, mai ales o tumoare de puroi. – 2. A epuiza, a extenua. – Var. Trans. storci, Bucov. stopci. Sl. istociti (Tiktin), cf. toci.