s.f. Slujba, funcția stolnicului (1), calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. – Stolnic + suf. -ie.
s. f., art. stolnicía, g.-d. art. stolnicíei; pl. stolnicíi
s.f. (înv.) 1. slujba, funcția stolnicului domnesc; calitatea de stolnic; perioadă în care cineva deținea această slujbă. 2. instituție administrativă care se afla sub conducerea stolnicului; clădire în care se afla această instituție.