definiția stomacului definiție dex

expr. a-i fi foame

expr. a fi îndrăgostit

(cuiva) stomacul pe dos expr. a scârbi (pe cineva), a-i face greață (cuiva).

(pe cineva) expr. a antipatiza (pe cineva)

stomacuri, s.n. Parte a aparatului digestiv, la om și la animalele superioare, în formă de pungă, situată între esofag și duoden, în care se face digestia alimentelor; foale. ♢ Expr. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la stomac = a nu putea suferi (pe cineva). (Fam.) A-și pune stomacul la cale = a-și potoli foamea, a mânca. [Var.: (înv.) stomáh s.n.] – Din sl. stomahŭ.

s. 1. v. burduhan. 2. (ANAT.) stomac glandular v. cheag; stomac măcinător v. pipotă. 3. (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) burtă, inimă, pântece, rânză, (reg.) foale, moară, râșniță, rumegătoare, rumegătură, rumeguș, (Ban.) târfă, (înv.) bandor, (fam.) pipotă, ramazan. (Dureri de ~.)

s. n., pl. stomácuri

n. (la om și la animalele superioare) Parte a aparatului digestiv în care se digeră alimentele. Durere de ~. ♢ A nu avea (pe cineva) la ~ a nu suporta (pe cineva). A-și pune ~ul la cale a mânca bine. /<ngr. stómahos, sl. stomahu

s.n. – Parte a aparatului digestiv. – Var. înv. stomah. Fr. estomac, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. στομάχι, cf. sl. stomachŭ (Vasmer, Gr., 137). – Der. stomacal, adj., din fr.

abataj, cantină, ghiozdan, jgheab, magazie, pipotă, raft.