s.f. Parte a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și bolile cavității bucale și ale anexelor ei, mai ales ale dinților. – Din fr. stomatologie.
s. f., art. stomatología, g.-d. stomatologíi, art. stomatologíei
f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studierea bolilor cavității bucale (mai ales ale dinților), precum și cu metodele de tratare și de profilaxie a acestora; dentistică. [G.-D. stomatologiei] /<fr. stomatologie
s.f. Parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor cavității bucale. [Gen. -iei. / < fr. stomatologie, cf. gr. stoma – gură, logos – studiu].
s. f. disciplină care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; odontoiatrie. (< fr. stomatologie)