strînge (strîng, strîns),
vb. –
1. A
strîmta, a
îngusta. –
2. A
închide, a
recupera, a
îndesa. –
3. A
îmbrățișa, a
lua în
brațe. –
4. A rămîne
prea mic un
obiect de
îmbrăcăminte. –
5. A pe
urmele cuiva. –
6. A
comprima, a
concentra. –
7. A
încuia, a
închide. –
8. A
face clăi, a
așeza laolaltă. –
9. A
culege, a
recolta. –
10. A
economisi, a pune
bine. –
11. A orîndui, a pune la
loc. –
12. (Refl.) A se
micșora. – Mr.
stringu, strinșu, strimptu, strindzire, megl.
string, strinș, strins. Lat.
strĭngĕre (Pușcariu 1661; REW 8315), cf. vegl.
strengar, it.
stringere, prov.
estrenher, fr.
étreindre, cat.
estrenyer, sp.
estreñir,
alb.
strëngoń (Philippide, II, 655). – Der.
astrînge, vb. (a
aduna, a
culege), înv. și
Banat, Trans., cu
a- protetic, sau
direct din lat.
astringĕre (
DAR);
strîns, s.n. (o
anumită boală de
copii,
probabil crampe,
colică;
recoltă,
cules);
strînsătură, s.f. (strîngere,
apăsare);
strînsoare (var. înv.,
strinsoare), s.f. (strîngere; înv.,
recoltă; înv.,
bogăție,
avere; înv.,
dificultate,
îngrădire; înv.,
caznă,
tortură; înv.,
necaz);
strînsură, s.f. (
acțiunea de a strînge;
recoltă;
avere,
bogăție;
adunare,
mulțime; înv.,
armată improvizată cu
oameni neinstruiți);
strînsă, s.f. (înv.,
bogăție,
avere);
strîngător, adj. (
econom, care
agonisește;
adunător;
culegător);
constrînge, vb. (a
sili, a
obliga),
traducere din fr.
contraindre;
restrînge, vb. (a
reduce),
traducere din fr.
restreindre.