străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător.
adj. v. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, stă-ruitor, tenace.
adj. m., pl. străbătătóri; f. sg. și pl. străbătătoáre