străinătăți, s.f. 1. Țară, regiune situată dincolo de granițele propriei patrii. 2. Mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți. [Pr.: stră-i-. – Var.: (pop.) streinătáte s.f.] – Străin + suf. -ătate.
s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
s. f. (sil. stră-i-), g.-d. art. străinătății; pl. străinătăți