străbunici, -ce, s.m. și f. 1. Străbun (2). 2. Strămoș (1). – Stră- + bunic.
s. 1. străbun, strămoș, (înv.) proto-părinte. (Datini de la ~ii noștri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un ~ de-al tatei.)
s. m., pl. străbuníci
m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoții. /stră- + bunic