străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [Pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor.
adj. m. (sil. -ju-i-), pl. străjuitóri; f. sg. și pl. străjuitoáre
și substantival rar Care străjuiește; care stă de strajă. /a străjui + suf. ~tor