stratificări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) stratifica și rezultatul ei; stratificație. ♦ Formație geologică sedimentară alcătuită din mai multe definitie/strat">straturi suprapuse. 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip, de rumeguș, de turbă, pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau înrădăcinarea. – V. stratifica.
s. stratificație. (Proces de ~.)
s. f., g.-d. art. stratificării; pl. stratificări
s.f. Faptul de a (se) stratifica; stratificație. 1. Așezarea rocilor sedimentare în strate suprapuse; formație de roci sedimentare cu mai multe strate suprapuse. 2. Punerea semințelor sau a butașilor în straturi succesive definitie/alterna">alternate cu nisip în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau definitie/înrădăcina">înrădăcinării. 3. Împărțire a populației unei societăți în diverse categorii după poziția acestora în structura socială. [< stratifica].
s. f. 1. faptul de a (se) stratifica; stratificație. ♢ așezare a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. 2. punere a semințelor sau butașilor în straturi succesive alternate cu nisip, în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării. 3. împărțire a populației unei societăți în diverse categorii, după poziția acestora în structura socială. (< stratifica)