strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.
vb., ind. prez. 1 sg. strechéz, 3 sg. și pl. strecheáză
pers. 3 ~ză intranz. 1) (despre animale) A fugi înțepat sau ca înțepat de streche. 2) fig. pop. A se comporta în mod straniu, neobișnuit. 3) fig. A da semne de nebunie. /Din streche
strecheați, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.