s.f. (înv.; despre animale) pornire în goană; sperietură de streche; goană nebunească a vitelor din cauza strechei.
strechez, vb. I. Intranz. (Despre animale) A porni în goană, speriat (sau ca speriat) de streche; fig. (despre oameni) a se purta ciudat, a da semne de alienație; a înnebuni. – Din streche.
vb., ind. prez. 1 sg. strechéz, 3 sg. și pl. strecheáză