definiția strengarii definiție dex

, ștrengari, s.m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.

adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)

s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, vagabond.

s. m., pl. ștrengári

m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar

, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

vb. v. hoinări, vagabonda.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrengăreáscă

, ștrengării, s.f. Faptă de ștrengar; poznă, șotie, năzbâtie. – Ștrengar + suf. -ie.

s. 1. v. glumă. 2. v. poznă. 3. v. năzbâtie. 4. v. farsă.

s. v. golănie, haimanalâc, hoinăreală, vagabondaj, vagabondare.

s. f., art. ștrengăría, g.-d. art. ștrengăríei; (fapte, atitudini) pl. ștrengăríi, art. ștrengăríile

f. Faptă de ștrengar. A se ține de ~i. [Art. ștrengăria; G.-D. ștrengăriei; Sil. -ri-e] /ștrengar + suf. ~ie

ștrengăríi, s.f. (înv. și reg.) atelier unde se făceau ștreanguri.