stricnele, s.f. (Reg.) Cuțit cu o limbă specială, folosit pentru a lăsa sânge animalelor bolnave; p. restr. limba acestui cuțit. [Var.: stricneálă s.f.] – Stricni1 + suf. -ea.
s. f., art. stricneáua, g.-d. art. stricnélei; pl. stricnéle
f. reg. Cuțit cu o lamă specială, cu care se lasă să curgă sângele animalelor bolnave. /a stricni + suf. ~ea
s.f. v. stricnea.