strigători, -oare, adj., s.m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ♢ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S.m. (Înv. și pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.
adj. m., s. m., pl. strigătóri; f. sg. și pl. strigătoáre
1) Care strigă. 2) fig. Care se deosebește net (mai ales prin trăsături negative). ♢ ~ la cer a) care este extrem de revoltător; care trezește indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. /a striga + suf. ~ător